Dacă primul lucru care îți atrage atenția în sediul central al unei companii cu afaceri în patru țări sunt poveștile despre eMag de pe pereții sediului, al doilea e decorul din biroul CEO-ului, de altfel o încăpere simplă și austeră. Un perete întreg acoperit cu un fototapet cu maci. Dar omul care conduce un business de aproape un miliard de euro nu e nicidecum o fire foarte relaxată. Dimpotrivă. E obsedat de viteză și, așa cum spune chiar el, are un fel de dependență de adrenalină.
Iulian Stanciu e centrul unui mecanism care include Network Distribution One, o companie de distribuție de produse tehnologie (și mult mai mult decât atât, cum se va vedea în cele ce urmează) de peste 200 de milioane de euro, Flanco, un business de retail de electrocasnice și IT cam tot la fel de mare, și eMag, una dintre cele mai mari platforme online din regiune. Iulian a cumpărat în 2009 pachetul majoritar eMag de la fondatori, probabil cu gândul de a o crește singur. Dar n-a fost să fie. Ceea ce, la început, a fost o decizie forțată de împrejurări, până la urmă s-a dovedit cea mai bună decizie din cariera lui. Azi este CEO al eMag și deține un sfert din acțiuni, dar partener îi este unul dintre cele mai mari grupuri de tehnolgie din lume, sud-africanii de la Naspers. La sfârșitul lui mai 2016, Bloomberg anunța că grupul valorează 63 de miliarde de dolari.
Drumul de la un adolescent din Ploiești care vindea jocuri înainte de Revoluție la un antreprenor cu viziune globală are legătură cu răspunsul la câteva întrebări. Unele nu foarte obișnuite. “De ce e bine să lași copiii să pună mâna pe bec?”, “Când e bine să înveți să cunoști clienții?” și la ce ți-ar putea folosi asta. Un indiciu: e vorba despre 50 de milioane de euro. “Ce legătură este între un CEO și un servitor?” și “Care e prețul unui parteneriat nepotrivit?”.
Citiți articolul inegral pe profit.ro
