Un studiu aflat în derulare la nivel regional cu privire la dezvoltarea capacităților de biomasă și biogaz în România și în țările din regiune relevă faptul că România are un potențial semnificativ în acest domeniu, dar, din păcate, în acest moment țara noastră se situează la doar 1% capacitate de utilizare a acestui potențial.

Cercetarea, finanțată de BERD, ia în calcul statele situate între Germania și Rusia, extrem de dependente de gazul rusesc, și se va finaliza în luna decembrie. Până în acest moment, se cunoaște faptul că potențialul total de biogaz al țărilor selectate până în 2030 este de 7.6 miliarde mc, cele mai utilizate materii prime fiind resturile vegetale și gunoiul de grajd – cu excepția Estoniei, unde predomină deșeurile biologice. Alte rezultate preliminare arată că Cehia și Letonia sunt lideri în exploatarea potențialului de biometan disponibil, în timp ce România și Ungaria sunt la coada clasamentului.

Aspecte-cheie în decizia de investiție

Dincolo de specificitatea fiecărui stat, rezultatele așteptate ale studiului se concentrează pe înțelegerea barierelor care blochează creșterea pieței de biometan în fiecare dintre țările analizate, identificarea îmbunătățirilor tehnice, economice și de reglementare necesare. În acest sens, merită amintit că în Cehia, țara cu cea mai mare intensitate de biogaz, guvernul a implementat, în perioada 2008-2012, un sistem de stimulente care a susținut dezvoltarea acestui domeniu.

Una dintre principalele provocări cu care se confruntă cei care se gândesc să investească într-o instalație de biogaz o reprezintă reglementările pieței. În plus, există trei întrebări la care cei mai mulți investitori încearcă să răspundă: 1) trebuie să fie proprietari de materie primă?, 2) care este opțiunea potrivită, biogaz sau biometan? și 3) odată produs biometanul, care este următorul pas – injecție în rețeaua de distribuție de gaz, în rețeaua de transport sau eventual alte utilizări?

Situația din România

În România, producția de biogaz a fost descurajată și de faptul că țara noastră a dispus de energie abundentă și ieftină din surse convenționale, în timp ce producția de biogaz este complexă, se traduce în costuri mai mari și necesită o bună aliniere la nivel de reglementare.

Se pare însă că autoritățile încep să acorde atenția cuvenită acestui domeniu, întrucât în Fondul pentru Modernizare au apărut, în dezbatere publică, două scheme suport în care, pentru biogaz și biomasă se alocă, cumulat, aproximativ 150 de milioane de euro pentru proiecte de investiții. Cu toate acestea, reprezentanții asociațiilor de specialitate atrag atenția asupra faptului că, pentru investiții în sectorul bioenergiei, sunt necesari 2-3 ani în care statul trebuie să asigure reglementări funcționale și stabile.

Agricultorii români, fie că sunt membri ai unor asociații sau acționează independent, s-au adaptat lipsei de reglementare din această zonă și s-au obișnuit cu modificările frecvente ale legilor existente. De exemplu, o stație de biogaz pusă în funcțiune în 2016, a primit licența de producător după un an, pierzând, astfel, schema de sprijin a certificatelor verzi. Reprezentanții stației spun că avantajul îl reprezintă ferma pe care o dețin și unde cultivă o suprafață de aproape 5000 de ha cu care asigură hrana pentru 1000 de capete de vaci, care produc o cantitate semnificativă de dejecții, folosite ca materie primă de producție a biogazului, alături de porumbul siloz.

Circuitul producției de biogaz

În unele cazuri, producția de biogaz este folosită exclusiv de producători, pentru consum tehnologic propriu, sau este cedată direct către alți utilizatori. De exemplu, stația de biogaz de la Filipeștii de Pădure (județul Prahova), împarte producția cu o companie de procesare a cărnii, situată în apropiere.

O parte dintre fermierii sau antreprenorii care iau în calcul investițiile într-o astfel de stație, își doresc, de fapt, să valorifice deșeurile rezultate în urma activităților pe care le realizează și să le transforme în energie pentru consum propriu. Reprezentanții asociațiilor de fermieri subliniază că materia primă pentru operarea acestor capacități poate proveni și din alte resurse: plante energetice, lemnul obținut prin intervenții silvice, dejecții animale, dar și deșeurile biodegradabile care ajung de regulă la gropile de gunoi.

În cazul producătorilor care depășesc nevoile proprii de utilizare, energia electrică produsă poate fi injectată în rețeaua de distribuție, iar producția de biometan poate fi injectată în rețeaua de distribuție gaze sau în sistemul național de transport gaze naturale. În acest moment, biogazul este utilizat ca sursă regenerabilă pentru producerea de energie electrică sau energie termică în cogenerare. Spre comparație, în Danemarca, 25% din consumul intern de gaze este asigurat din cele peste 2500 de stații de biogaz existente și atașate, în mare parte, fermelor.

Posibile surse de finanțare

Discuțiile la nivelul Uniunii Europene arată că potențialul de înlocuire a gazului este foarte mare. Efortul în acest sens trebuie susținut la nivel regional, iar BERD încearcă să dezvolte structuri de finanțare care să ajute investitorii și printr-un mix de resurse de finanțare și schimbări ale industriei, contribuind astfel la succesul proiectelor și atingerea țintelor pe care România și le-a asumat în fața Comisiei Europene. Conform reprezentanților BERD, la nivelul UE sunt estimate investiții de 100 mld euro în zona de biometan, deci potențialul este foarte mare pentru orice investitor în România sau în alte țări din UE, însă este nevoie de schimbarea legislației și a abordării.

Planul Național de Redresare și Reziliență reprezintă o altă oportunitate foarte mare, iar în urma ultimelor negocieri există speranțe ca agricultura să poată obțină finanțări focusate pentru cei care creează valoare adăugată la nivel de țară. Pe lângă acest plan, mai există trei programe de finanțare care urmează să se desfășoare: Fondul pentru Modernizare, Programul Operațional Dezvoltare Durabilă și Programul Operațional Tranziție Justă.

 

Informațiile prezentate în acest material sunt extrase din grupul de lucru „Energie regenerabilă – biogaz și biometan”, organizat de Oameni și Companii și EY România în cadrul proiectului „România Rezilientă”.