piata_fructeCreşterea producţiei alimentare mondiale şi un avans mai mic al cererii mondiale ar trebui să contribuie la o scădere treptată a preţurilor reale pentru produsele alimentare în următorul deceniu, dar cu toate acestea preţurile vor fi mai mari decât cele înregistrate la începutul anilor 2000, arată cel mai recent raport cu privire la perspectivele agricole publicat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia Pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

“Pieţele revin la condiţii mai normale după o perioadă de extremă volatilitate, în principal pentru că producţia creşte mai rapid decât cererea, afectată de condiţiile macroeconomice mondiale şi graţie scăderii preţului petrolului”, a explicat directorul diviziei de comerţ şi pieţe din cadrul FAO, Boubaker ben Belhassen.

Potrivit FAO şi OECD, toate elementele pun presiuni asupra preţurilor, începând de la creşterea randamentelor în Asia, Europa şi America de Nord, până la cucerirea de noi terenuri agricole în America de Sud. În plus, graţie unui ritm de creştere mondială de 3% în ultimii şapte ani şi o încetinire a schimburilor agricole, cererea ţărilor în curs de dezvoltare tinde să se stabilizeze după 10 ani de creştere.

În schimb, raportul subliniază că exporturile de produse agricole de bază vor rămâne concentrate în clubul celor cinci (SUA, UE, Rusia, Brazilia şi Argentina) în timp ce importatorii vor fi din ce în ce mai numeroşi şi mai vulnerabili în cazul unei crize în rândul furnizorilor, cum a fost cazul secetei devastatoare cu care s-a confruntat SUA în 2012.

“Guvernele ar trebui să profite de actualele condiţii pentru a se concentra pe dezvoltarea de politici care cresc productivitatea, stimulează inovaţia, gestionează mai bine riscurile şi asigură că sistemele agricole robuste sunt în avantajul consumatorilor şi fermierilor”, a declarat secretarul general al OECD, Angel Gurría.

Conform estimărilor, cerealele vor rămâne produsele agricole cele mai consumate la nivel mondial, cu o creştere a producţiei de aproape 400 milioane de tone până în 2024. Însă în deceniul trecut, peste o treime din câştigurile de producţie realizate au fost destinate furajelor pentru vite.

Cererea puternică pentru zahăr în ţările în curs de dezvoltare ar urma să ajute la revenirea preţurilor, ceea ce va conduce la noi investiţii în acest sector. Viitorul pieţei va depinde de profitabilitatea producţiei de zahăr comparativ cu cea de etanol în Brazilia, cel mai mare producător mondial.

Producţia piscicolă mondială ar urma să crească cu aproape 20% până în 2024 iar acvacultura ar urma să depăşească capturile totale din fermele piscicole în 2023.

Exporturile de produse lactate ar urma să se concentreze şi mai mult în primele patru surse: Noua Zeelandă, Uniunea Europeană, SUA şi Australia, unde oportunităţile de creştere a cererii interne sunt limitate.

Utilizarea etanolului şi biodieselului ar urma să crească într-un ritm mai lent în următorul deceniului iar nivelul producţiei ar urma să fie dependent de politicile din marile ţări producătoare. Un preţ scăzut al petrolului ar face ca tranzacţiile cu biocombustibili să rămână la un procent mic din producţia globală. AGERPRES