Valoarea pieței de franciză în turismul românesc este de 10 milioane euro, dar previziunile sunt de creștere, a declarat, într-un interviu acordat Agerpres, prim-vicepreședintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT), Lucia Morariu.
Aceasta a precizat, și în calitatea sa de președinte Eximtur, că francizele românești de turism s-au impus pe piață urmare a faptului că turiștii români, speriați de cele câteva falimente din domeniu înregistrate în perioada 2009-2010 au început să caute în primul rând siguranță și să se orienteze spre a cumpăra de la branduri de călătorii consacrate.
Potrivit sursei citate, efortul bugetar de a acorda vouchere cu care salariații și funcționarii publici își vor putea cumpăra vacanțe în România, în locul unor măriri mici de salarii, care permit achiziția oricăror produse, nu neapărat românești, reprezintă o măsură alternativă prin care Guvernul ar putea crește veniturile bugetarilor.
„Cred că ar fi mult mai inteligent efortul bugetar de a acorda vouchere cu care salariații și funcționarii publici să petreacă vacanțe în România decât măriri de salarii mici, cu care se pot cumpăra orice fel de produse, nu neapărat produse românești. Sunt convinsă că un asemenea program ar fi susținut și de FMI și de toate instituțiile financiare implicate”, apreciază prim-vicepreședinte ANAT.
Obligația ca în sistemul de stat prima de vacanță să se acorde numai sub formă de vouchere de vacanță va susține turismul românesc printr-o piață suplimentară de 400 milioane de euro, dar va aduce și economii în bugetul firmelor de stat prin impozitarea mai redusă, a mai afirmat, în interviu, Lucia Morariu.
– Când au apărut primii francizați ai companiilor de turism românești? De ce există nevoia de a lucra în franciză?
– Ideea de francize în industria de călătorii a apărut în România începând cu anii 2004-2005. Mă refer aici la înființarea de agenții de turism sub francize ale marilor turoperatori. Mai pregnant însă, aceasta idee s-a impus după debutul crizei, în anii 2009-2010, ca urmare a faptului ca turiștii români, speriați de cele câteva falimente din domeniu și îngrijorați pentru banii avansați pentru vacanțe și călătorii, au început să caute în primul rând siguranța și să se orienteze spre a cumpăra de la branduri de agenție de călătorii consacrate. De asemenea, turoperatorii s-au orientat spre reducerea costurilor generate de susținerea propriilor rețele de agenții și identificarea unor agenții de turism în teritoriu care să fie capabile să lucreze sub francize și prin intermediul cărora să își valorifice produsele turistice proprii, în condiții cât mai apropiate de calitate a servirii și consultanță cu cele oferite de agențiile din propria rețea.
Au fost și sunt situații în care agenții care aparțineau unor mari turoperatori s-au transformat în francize, dar și situații în care noi investitori locali s-au îndreptat și se îndreaptă către marii turoperatori cu solicitarea de a lucra în francize. Au fost și sunt situații în care agenții francizate care nu s-au adaptat au fost preluate în rețeaua proprie de marii turoperatori.
– Câte francize există, în prezent, în turismul românesc și care estimați că va fi evoluția în următorii ani?
– În prezent, există în România circa 30 de agenții de turism care lucrează sub francize de turoperator român. Dintre acestea, cele mai multe sunt francize ale Eximtur și Paralela 45. Cred că numărul francizelor va crește în viitorii ani cu cel puțin 10 agenții francizate noi pe an, doar Eximtur are în fiecare an cel puțin 6-7 noi cereri de francizare. Pe măsură ce turiștii se vor orienta din ce în ce mai mult spre branduri consacrate.
– Cum se poate obține o franciză în turism? Cât costă inițial, care sunt taxele și redevențele anuale?
– Taxele sunt în general modice, chiar mici pentru a obține o franciză, mai important este cum se descurcă după aceea agenția, în implementarea activității. Sunt trei aspecte care asigură succesul: agenții consultanți și cum este în măsură să îi motiveze angajatorul care deține franciza, disciplina plăților către turoperatorul care a acordat franciza și, desigur, respectarea cerințelor legate de servirea clienților, reclamații, rezolvarea situațiilor de criză.
Taxa de intrare în franciza noastră este de 2.000 euro plătibilă o singura dată la semnarea contractului, iar redevența anuală este de 500 euro. Investiția inițială necesară implementării francizei este între 5.000 și 10.000 de euro pentru agențiile nou înființate (amenajare sediu, dotare, echipamente, rețelistică, decorare).
– Oricine are banii necesari pentru taxa de franciză, o și obține? Care este, de fapt, profilul candidatului la franciză?
– Nu există neapărat un profil al candidatului la francize, este însă esențial ca în agenția francizată, indiferent dacă este o investiție nouă sau o agenție care a mai funcționat în piață să existe cel puțin un agent de turism cu experiență spre a porni activitatea și a forma pe cei din jurul său.
Desigur, noi acordăm agenților din agențiile francizate același program de formare ca și agenților din rețeaua proprie, dar ce se întâmplă mai departe în agenția francizatului depinde mult de calitatea managementului acestuia. Soluțiile de succes în domeniul francizaților Eximtur s-au dovedit cele în care investitorul, patronul agenției francizate s-a implicat direct în activitatea agenției, în vânzări ca agent sau în marketing ca promotor al serviciilor oferite sau în ambele domenii.
Am avut și situații în care patronii au gestionat prost banii agenției și au întârziat plățile către noi și am preluat francize în rețeaua proprie, drept pentru care suntem și mai atenți acum la resursele financiare inițiale solicitate francizatului și la respectarea termenelor de plată a serviciilor.
Francizații lucrează pe contractele noastre în relația cu clienții si riscul pentru client este practic susținut de noi, ca turoperator. Desigur că pentru francizor există riscuri de imagine, care trebuie foarte atent supravegheate. Clientul însă este apărat tocmai de imaginea marelui turoperator, care îl va scoate din orice situație neplăcută, chiar dacă a greșit agenția francizată.
– Puteți estima care este valoarea pieței de franciză în turismul românesc?
– Până în 10 milioane de euro, deocamdată.
– Când s-a dezbătut Legea Turismului împreună cu reprezentanții Ministerului Economiei, ANAT și-a exprimat dorința de a nu exista mai multe tipuri de agenții (turoperatoare și detailiste). Aprobarea acestui amendament ar duce la dispariția unor agenții din piață?
– Definiția din legea actuală este depășită și inaplicabilă. Așa numita agenție detailistă nu are voie să vândă decât programe sau servicii furnizate de un turoperator, nu poate organiza pe cont propriu nimic, spre exemplu o agenție care s-ar licenția ca detailistă în Iași nu ar putea organiza și vinde nici excursii la mănăstiri și nici nu ar putea organiza un pachet cu zbor low-cost plus o cazare la Roma. În aceste condiții, în România nu mai există în fapt agenții detailiste. În ziua de astăzi, orice agenție, cât de mică, poate cumpăra simplu un bilet de avion low-cost de pe internet plus serviciile de cazare dintr-un sistem internațional de rezervări și dacă le combina si le vinde se numeste turoperator.
Separarea trebuie făcută între activități și nu între entitățile care vând, adică calitatea de organizator mare, așa numita turoperare, trebuie să fie supravegheată la nivel de activitate. Orice agenție, mică sau mare, poate contracta locuri la avion și combina cu servicii la destinație. Diferențierea trebuie făcută prin sumele asigurate, care trebuie să fie în accord cu pachetele vândute.
Poziția ANAT a fost bazată îndeosebi pe poziția membrilor agenții mici, care fac, fiecare în zona lui, puțină activitate turoperare și au licență de turoperator.
Noi, reprezentanții ANAT, am studiat și ne-am orientat, în poziția noastră la legea turismului, după modul în care arată proiectul noii Directive Europene de Travel Services, care ca a fost agreată la nivelul instituțiilor UE și va fi votată în Parlamentul European în toamna acestui an. Acolo, accentul se pune pe specificul activității și pe asigurarea banilor clienților, nu pe denumiri și definiții standard depășite. Important este ca banii clienților, acolo unde se află aceștia, la organizator sau la intermediar, să fie 100% asigurați.
Noul sistem gândit și propus de ANAT va duce eventual la dispariția din piață a agențiilor incorecte sau cu un management defectuos, care nu știu să aibă grijă de banii clienților. Restul, mici sau mari, vor fi avantajați într-o piață mai corectă.
– Puteți privi cu „un ochi de soacră” asupra legislației referitoare la acordarea voucherelor de vacanță?
– Legea voucherelor de vacanță este în sfârșit funcțională, după ce am conceput primul draft în anul 2008 ca secretar de stat. A fost nevoie de multă muncă de convingere, la Guvern, la Parlament dar, până la urmă, împreună cu FPTR am reușit să influențăm o formă bună a legii. Oameni care nu și-au permis până acum vacanțe vor putea folosi voucherele împreună cu familia în întreaga țară, pe banii angajatorului.
Impozitarea redusă va determina angajatorii să acorde din ce în ce mai mult vouchere de vacanță în locul primelor în bani și astfel angajații vor petrece efectiv o vacanță. Vor dispărea situațiile în care angajații pot folosi în alte scopuri prima de vacanță.
Obligația ca în sistemul de stat prima de vacanță să se acorde numai sub formă de vouchere de vacanță va susține turismul românesc printr-o piață suplimentară de 400 milioane de euro, dar va aduce și economii în bugetul firmelor de stat prin impozitarea mai redusă.
Din păcate, aud că unele firme de stat au băgat primele de vacanță în salarii ca să nu fie obligați să călătorească în țară. Consider că ar fi și trist și periculos pentru cei care fac asta pentru că prejudiciază bugetul întreprinderii. Dar, vom urmări. Actele normative s-au emis toate și, sperăm, să îi dăm drumul din septembrie.
– Cum considerați că s-ar putea schimba percepția tinerilor asupra turismului în România?
– Tinerii vor putea călătorii în România pe banii angajatorilor și astfel o vor cunoaște mai bine. Sunt multe zone în România în care serviciile și atracțiile turistice sunt ca afară și, dacă la început vor merge poate unii doar pentru ca primesc gratuit vouchere, sunt sigură că în curând vor merge și pe banii lor. Sperăm, în același timp, că Guvernul va susține în mod real acordarea de vouchere de vacanță și celor care lucrează în instituții publice, chiar dacă treptat și la început nu pe întreaga sumă.
Cred că ar fi mult mai inteligent efortul bugetar de a acorda vouchere cu care salariații și funcționarii publici să petreacă vacanțe în România decât măriri de salarii mici, cu care se pot cumpăra orice fel de produse, nu neapărat produse românești. Sunt convinsă că un asemenea program ar fi susținut și de FMI și de toate instituțiile financiare implicate. AGERPRES
