Avem tendința să credem că revoluțiile sunt zgomotoase, că sunt despre nemulțumiri și revendicări exprimate în gura mare, în văzul lumii. Dar ideile care stau la baza acestora au fost de regulă concepute în spații mai liniștite, în mici unghere în care membrii unei avangarde pot să șoptească între ei, să-și imagineze realități alternative și să discute despre cum să-și atingă țelurile. Această carte identifică asemenea locuri de-a lungul secolelor și pe cuprinsul continentelor și avertizează că, într-o lume dominată de mediile de socializare, ele vor dispărea probabil curând.
Gal Beckerman ne duce înapoi în secolul al XVII-lea, la corespondența care a aprins scânteia revoluției științifice, și apoi mai departe în timp, pentru a examina o serie de motoare ale schimbării sociale: petițiile care au asigurat dreptul de vot în Anglia anilor 1830, revistele care au dat glas furiei femeilor la începutul deceniului 1990 și chiar aplicațiile folosite de epidemiologii care s-au luptat cu pandemia de COVID-19 în umbra unei administrații inepte. În fiecare dintre aceste cazuri, Beckerman ne arată că mișcările noastre sociale cele mai hotărâtoare – de la decolonizare la feminism – au luat naștere în rețele discrete, închise, care au permis unui mic grup să-și incubeze ideile înainte de a le difuza pe scară largă.
Dar Facebook și Twitter înlocuiesc aceste spații private prolifice, în detrimentul activiștilor din întreaga lume. De ce s-a destrămat Primăvara Arabă? De ce Occupy Wall Street nu a câștigat niciodată tracțiune? Și-a împlinit Black Lives Matter întregul potențial? Beckerman ne arată ce le lipsește acestor noi ecosisteme ale mediilor de socializare: totul de la răbdare până la concentrare – și ne oferă o rețetă pentru a cultiva din nou idei radicale. Lirică și profundă, Liniștea de dinainte privește spre trecut pentru a ne ajuta să ne imaginăm un viitor diferit.