Fragment din volumul “Starea de sănătate a managementului din România 2016”, un raport de cercetare bazat pe chestionarea a 1224 de specialişti. Lucrarea, aflată la a VIII-a ediţie, a fost redactată de prof. univ. dr Ovidiu Nicolescu – președinte de onoare al Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), Ion Popa, Ciprian Nicolescu şi Simona Cătălina Ştefan.

 

 

În vederea caracterizării evoluţiei economiei României în 2016 apelăm în primul rând la informaţiile

statistice publicate în România în primele luni ale anului 2017.

În anul 2016 s-au înregistrat mai multe evoluţii pozitive:

– PIB-ul a crescut – potrivit ultimelor estimări – cu 4,9%, fiind cel mai ridicat ritm din UE. Factorii principali care au contribuit la creşterea PIB-ului au fost consumul agregat, formarea capitalului fix și consumul guvernamental.

– Producţia industrială în serie brută a sporit cu 4,7%;

– Investițiile străine au crescut cu 23% în 2016 față de 2015;

– Exporturile FOB au depăşit în premieră, în 2016, 57,4 miliarde de euro, crescând cu 5,1% faţă de 2014, în timp ce importurile CIF au avansat cu 7,1%, ajungând la 67,3 miliarde euro;

– Rata creditelor neperformante s-a înjumătățit în 2016 față de perioada anterioară1;

– Rata inflaţiei a ajuns la un minim istoric de după 1990, atingând un nivel de -1,1%, cu 0,7 puncte

procentuale sub cel înregistrat la sfârşitul anului 2015;

– Rata şomajului a scăzut uşor de la 6,7% în 2015, la 6,0% în 2016.

Aceste evoluţii pozitive au fost realizate în condiţiile în care situaţia economică a Uniunii Europene, deşi

nu au excelat, s-a îmbunătăţit faţă de anii anteriori, aşa cum s-a arătat în paragraful precedent, creşterea economică pe ansamblul Uniunii Europene în 2016 a fost de 1,9%, iar în zona euro de 1,7%.

Concomitent trebuie precizat că în România au fost în 2016 şi evoluţii negative referitoare la

subfinanţarea României, absorbţia redusă a fondurilor UE, nivelul modest al investiţiilor autohtone şi străine, procentul mare al firmelor (12%) care raportează plăți restante la furnizori, gradul redus de inovare, întârzieri în modernizarea infrastructurii, deficitul comercial a sporit cu 30% față de anul 2015, etc.

Concluzia care se desprinde din ansamblul cifrelor prezentate este că România a continuat să aibă o

traiectorie pozitivă, în special comparativ cu evoluţiile predominante în Uniunea Europeana, dar, la fel ca şi în anii precedenţi, a fost confruntată cu numeroase probleme şi zone deficitare, care afectează

sustenabilitatea evoluţiilor economice şi sociale și reducerea semnificativă a decalajelor față de țările

dezvoltate ale UE.

Din punct de vedere al indicatorului bunăstării, introdus în ultimii ani, România se plasează pe poziția

52 în lume, fiind prima treime a clasamentului, dar mult în urma majorității țărilor din UE2.

În ceea ce privește conectarea digitală, în 2016 România a ajuns pe poziția 50 în lume, câștigând 3

poziții față de anul anterior, potrivit GFK3.

În continuare, abordăm comparativ situaţia şi evoluţiile manageriale, contextuale şi economice din

România cu cele existente în Uniunea Europeană, pe baza informaţiilor, studiilor şi publicaţiilor Uniunii Europene privind situaţia economică şi a mediului de afaceri din România şi Uniunea Europeană.

Raportul anual al Uniunii Europene „Member State’s Competitiveness Performance and Policies –

Industrial Performance Scoreboard” este deosebit de util din acest punct de vedere.

  1. a) În anul 2016, la majoritatea indicatorilor consideraţi – 17 din 26 – România se află sub media

Uniunii Europene. De asemenea, România se află sub media Uniunii Europene şi la majoritatea indicatorilor aferenţi celor şase domenii analizate:

– Politică industrială inovativă

– Industrie sustenabilă

– Performanţe la export

– Mediul de afaceri şi intreprenoriatul

– Administraţie publică

– Finanţare şi investiţii

  1. b) La 7 indicatori – ponderea absolvenţilor în ştiinţă şi tehnologie la 1.000 de locuitori, cheltuielile cuprotecţia mediului pe locuitor, timpul necesar pentru a începe o afacere (în zile), preţul mediu (fără TVA) pe kwh pentru firmele mijlocii, procentul de conexiuni de Internet de bandă largă cu o viteză superioară de 10 Mbs în total conexiuni, durata plăţilor efectuate către autorităţile publice – România se situează peste media Uniunii Europene.
  1. c) Din cele şase domenii majore considerate de specialiştii Uniunii Europene, România se plasează

relativ mai bine numai la finanţare şi investiţii. Cea mai defavorabilă este situaţia României în ceea ce

priveşte politica industrială inovativă, unde nici unul dintre cei şase indicatori nu atinge media europeană. O situaţie negativă se constată şi la domeniul administraţiei publice, unde cei trei indicatori sunt mult sub media UE.

Toate aceste elemente indică existenţa unui decalaj apreciabil al economiei, mediului de afaceri şi

managementul naţional din România comparativ cu Uniunea Europeană.

Dacă comparăm informaţiile referitoare la anul 2015 din figura nr. 17 cu informaţiile privitoare la anul 2014 din figura nr. 181 putem formula următoarea constatare semnificativă: situaţia economică şi mediul de afaceri precum şi starea managementului din România au înregistrat în 2015 o situaţie staţionară, uşoarele variaţii la unii indicatori neavând o semnificaţie notabilă privind evoluţiile de ansamblu a economiei.

Într-o altă analiză efectuată în 2016 de Banca Mondială, referitoare la uşurinţa de a face afaceri în diverse ţări, România se plasează pe locul 19 în ierarhia Uniunii Europene faţă de locul 20 în 2015, fiind urmată de Bulgaria, Croația, Ungaria, Belgia, Italia, Cipru, Grecia, Luxembourg și Malta. În ierarhia mondială, România se plasează pe poziţia 37, marcând un salt de 11 de locuri față de 2015.

În condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi implementării Strategiei UE 2020, un obiectiv

esenţial al managementului din fiecare ţară a Uniunii Europene este promovarea inovării. Fireşte, nici România nu face şi nu trebuie să facă excepţie de la această axiomă. Din păcate, rezultatele ţării noastre sunt modeste.

Analiza informaţiilor indică faptul că România se află în categoria a IV-a, ultima, de ţări ale Uniunii Europene cu performanţe în inovare, denumită de specialiştii Uniunii Europene „grupa inovatorilor modeşti”, alături de Bulgaria. De reţinut că celelalte 26 de ţări ale Uniunii Europene fac parte din grupa ţărilor inovatoare mediu (14 state), grupa ţărilor inovatoare „urmăritoare” ale liderilor (7 state) şi grupa ţărilor lider în inovare (5 state) – Suedia, Danemarca, Finlanda, Germania şi Olanda.

Analizele specialiştilor în economie şi documentul strategic al Uniunii Europene, Small Business Act

(SBA), au demonstrat că un obiectiv major al managementului din fiecare ţară, pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă, trebuie să îl reprezinte promovarea intreprenoriatului şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. În continuare preluăm şi analizăm un set de informaţii privind intreprenoriatul din România în context european, din documentul Uniunii Europene referitor la implementarea SBA1 în 2016.

Din analiza informaţiilor se desprind următoarele elemente esenţiale:

– Statisticile referitoare la IMM-urile din România reflectă în general, un profil SBA „sub medie, dar în curs de redresare”, cu unele schimbări semnificative în ultimii ani – pozitive şi negative;

– Rezultatele României sunt inferioare mediei în cazul a şase dintre cele nouă principii SBA pentru care

există date;

– Singurul domeniu în care România se află peste media Uniunii Europene este spiritul intreprenorial;

– Compararea performanţelor României cu rezultatele sale anterioare indică o imagine de ansamblu

eterogenă. Șase domenii se află deasupra liniei orizontale, ceea ce sugerează că au avut loc progrese importante de-a lungul timpului;

– Trei domenii, „Internaţionalizarea”, „Mediu” şi „Piaţa Unică”, constituie motive de îngrijorare, întrucât, pe lângă faptul că se află cu mult sub media UE, nu au fost progrese semnificative în ultimii ani:

– S-a produs o îmbunătățire la „competenţe şi inovare”, care a trecut din zona de rezultate slabe deteriorare în zona rezultate slabe-progres.

Elementele prezentate indică fără nici un dubiu faptul că domeniul intreprenoriatului şi întreprinderilor mici şi mijlocii nu a reprezentat pentru managementul naţional o prioritate nici în anul 2016. Mai mult, analizele comparative în context european sugerează cu pregnanţă faptul că prioritare pentru factorii decizionali din România de la toate nivelele, începând cu cel macroeconomic, trebuie să fie domeniile în care ne situăm sub media Uniunii Europene sau unde situaţia intreprenorială este modestă.

– Piaţa Unică, ale cărei valenţe şi avantaje sunt puţin cunoscute şi valorificate de IMM-urile din România;

– Abordarea de mediu, care în 2016 a regresat sensibil;

– Internaţionalizarea IMM-urilor din România, prin valorificarea mai bună a oportunităţilor oferite de Piaţa Unică a Uniunii Europene şi prin acţiuni concrete de diversificare atât a pieţelor de desfacere, cât şi a celor de aprovizionare;

– Focalizarea pe inovare și competențe, care în contextul trecerii la economia bazată pe cunoștințe sunt

esențiale pentru dezvoltarea competitivă și sustenabilă a României;

– Legislaţia şi guvernanţa economică, care trebuie să se bazeze pe principiul „gândeşte mai întâi la scară mică” şi unde se aşteaptă o lege a IMM-urilor, tergiversată de trei ani;

– Finanţarea mai amplă şi rapidă a IMM-urilor, domeniu în care rolul principal îl are sistemul bancar, Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor;

– Administraţia centrală şi locală, în sensul creşterii receptivităţii faţă de problemele specifice

intreprenoriatului şi IMM-urilor, diminuând birocraţia şi corupţia.

Elementele complementare privind mediul de afaceri sunt furnizate de UE- în „Raportul de ţară privind

România” în 2016.

România se plasează pe antepenultimul loc, din cele şase ţări considerate, în urma sa aflându-se doar Bulgaria şi Ungaria. Din acelaşi punct de vedere, potrivit Băncii Mondiale, România se afla, în 2015, pe locul 37 în lume, inferior celor deţinute de Polonia (25) sau Slovacia (29). De remarcat însă, că, în ansamblul ierarhiei mondiale, România a înregistrat în 2016, un salt de 11 locuri, ceea ce reprezintă un semnal încurajator, ce trebuie continuat şi accelerat.

Factorii cei mai favorizanţi sunt obţinerea de electricitate şi procurarea permiselor de construcţie, iar cei mai dificili sunt comerţul transfrontalier şi obţinerea unui credit. Comparativ cu majoritatea ţărilor UE, suntem în urma lor.

După cum ştim, în planul afacerilor, al deciziilor de investire şi dezvoltare ale managementului firmelor, deosebit de importante – adesea determinante – sunt percepţiile managerilor privind calitatea, mediul economic, ameninţările şi oportunităţile pe care acestea le oferă.

52% dintre directorii generali de firme din România apreciază că în prezent sunt mai multe ameninţări la adresa perspectivelor de creştere ale companiilor decât în urmă cu 3 ani. Remarcăm că la nivel global, ponderea celor care apreciază că numărul ameninţărilor a crescut și este cu 15% mai mare decât în România.

Cifrele referitoare la frecvenţa oportunităţilor pentru dezvoltarea companiilor sunt sensibil mai bune, atât pentru România, cât şi la nivel global, pe plan mondial. Astfel, 72% dintre respondenţii din România (şi 60% global) apreciază că, în prezent există mai multe oportunităţi pentru dezvoltare. Față de anul 2015, pentru România înregistrăm în anul 2016, o creștere a optimismului privind apariția oportunităților cu 20,6%.

Rezultatele cercetării realizate de această prestigioasă firmă de consultanţă indică perspective contradictorii atât pentru mediul de afaceri autohton, cât şi global.

Prin prisma ansamblului informaţiilor prezentate în acest paragraf, putem concluziona că la nivel naţional, managementul trebuie să se concentreze asupra realizării unui mediu economic favorizant afacerilor, a facilitării obţinerii de credite, a promovării IMM-urilor la nivelul Uniunii Europene pe Piaţa Unică, a amplificării inovării şi competenţelor, a protecției și îmbunătățirii mediului ecologic, elemente ce condiţionează atât viitoarele performanţe economico-sociale ale României, cât şi viteza recuperării decalajelor care ne despart de ţările dezvoltate din Uniunea Europeană.