Un ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) prevede obligativitatea dezvoltatorilor imobiliari de a-şi demonstra bonitatea, măsurile urmând să fie publicate în Monitorul Oficial. Ordinul se aplică dezvoltatorilor imobiliari care acordă credite şi persoanelor juridice ce desfăşoară activitatea de creditare exclusiv din fonduri publice ori puse la dispoziţia acestuia în baza unor acorduri interguvernamentale.

Ordinul ANPC defineşte creditul drept suma evidenţiată în conturi bilanţiere sau în conturi din afara bilanţului, pusă la dispoziţie ori pe care creditorii non-financiari s-au angajat să o pună la dispoziţie unui consumator, în schimbul obligaţiei consumatorului în cauză de a rambursa suma respectivă, precum şi de a plăti dobânzi ori alte cheltuieli legate de această sumă, iar persoana neacoperită în mod natural la riscul valutar – persoana fizică ce nu obţine veniturile eligibile pentru rambursarea creditului, denominate sau indexate la moneda în care creditul este solicitat/acordat.

 

Cum îşi dovedesc creditorii bonitatea

În vederea efectuării bonităţii, creditorii nonfinanciari stabilesc, prin proceduri proprii, cel puţin: modalitatea de organizare a activităţii de acordare a creditelor destinate consumatorilor şi, dacă este cazul, condiţiile de garantare, inclusiv limita maximă admisă pentru valoarea finanţării în raport cu valoarea garanţiei; categoriile de consumatori eligibili pentru finanţare; categoriile de venituri considerate eligibile de către creditorul nonfinanciar; categoriile de cheltuieli care se deduc din veniturile eligibile în scopul determinării gradului total de îndatorare, incluzând, fără a se limita la, cheltuielile de subzistenţă, cu fundamentarea unui nivel rezonabil al acestora, şi obligaţiile de plată, cele de natura creditelor, taxe, impozite şi asigurări dacă sunt recurente şi dacă sunt făcute cunoscute de către debitor la solicitarea împrumutătorului; nivelul minim admis al veniturilor; nivelul minim admis al veniturilor se stabileşte inclusiv prin luarea în considerare a riscului valutar şi a riscului de diminuare a veniturilor eligibile disponibile pe perioada de derulare a creditului; nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare, inclusiv fundamentarea acestora; nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare sunt stabilite inclusiv prin luarea în considerare a riscului valutar, a riscului de rată a dobânzii şi a riscului de diminuare a veniturilor eligibile disponibile pe perioada de derulare a creditului; metodologia de reconsiderare periodică a coeficienţilor de ajustare a veniturilor eligibile şi a nivelului minim admis al veniturilor, în vederea asigurării acurateţei acestora pe o bază continuă.

 

Gradul total de îndatorare

În ceea ce priveşte gradul total de îndatorare, ordinul prevede că acesta se determină ca pondere a obligaţiilor totale de plată decurgând din credite sau alte finanţări rambursabile în veniturile eligibile din care s-au dedus cheltuielile prevăzute la art. 3 lit. d) (care se deduc din veniturile eligibile în scopul determinării gradului total de îndatorare, incluzând, fără a se limita la, cheltuielile de subzistenţă, cu fundamentarea unui nivel rezonabil al acestora, şi obligaţiile de plată, cele de natura creditelor, taxe, impozite şi asigurări dacă sunt recurente şi dacă sunt făcute cunoscute de către debitor la solicitarea împrumutătorului).

La acordarea creditului, creditorii nonfinanciari trebuie să se asigure că din documentele şi informaţiile de care dispun rezultă că pe întreaga perioadă de acordare a creditului gradul total de îndatorare a solicitantului este probabil să se încadreze în nivelul maxim admis aplicabil acestuia.

 

Capacitatea de rambursare a creditului

La evaluarea capacităţii de rambursare a consumatorilor, creditorii nonfinanciari iau în considerare: nivelul veniturilor existente la momentul formulării solicitării creditului, istoricul acestora şi evoluţia lor în timp, nivelul/situaţia cheltuielilor consumatorilor, precum şi alte aspecte financiare şi economice considerate necesare, suficiente şi proporţionale în acest scop; în special, capacitatea consumatorului de a genera venituri necesare rambursării creditului şi doar ca element secundar faptul că valoarea garanţiei depăşeşte valoarea creditului sau perspectiva de creştere a valorii bunului imobil rezidenţial.

Creditorii nonfinanciari analizează capacitatea de rambursare a clienţilor pe baza unui nivel al veniturilor curente considerate eligibile de către creditorii nonfinanciari, care nu poate depăşi cu mai mult de 20% pe cel aferent anului anterior.

Creditorii nonfinanciari stabilesc venitul aferent anului anterior pe baza documentelor care certifică veniturile declarate autorităţilor fiscale şi/sau a documentelor care atestă veniturile încasate în conturi deschise la instituţia creditoare.

În situaţiile în care nu există obligaţii legale de declarare a veniturilor la autorităţile fiscale, creditorii nonfinanciari stabilesc venitul aferent anului anterior pe baza altor documente justificative.

Prin excepţie, creditorii nonfinanciari pot lua în calcul şi venituri ce depăşesc nivelul stabilit, numai după obţinerea de la client a documentelor justificative care să demonstreze caracterul de continuitate în viitor a acestora. Documentele justificative trebuie să dovedească modificările intervenite în situaţia veniturilor clientului, cum ar fi schimbarea încadrării în funcţie, schimbarea locului de muncă sau modificări cu impact semnificativ asupra creşterii volumului afacerilor persoanelor care obţin venituri din activităţi independente.