coltuc_mariusO analiza de Av. Marius Coltuc, Fondator al Casei de avocatura Coltuc

 

Contractul de munca cu norma intreaga (denumit in practica si contract full-time) este acel tip de contract in care durata normala a timpului de munca al salariatului este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. Pentru tinerii in varsta de pana la 18 ani durata normala a timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.

In cazul contractului de munca cu timp partial(avand denumirea uzuala de contract part-time), numarul de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga comparabil.

Se considera a fi contract de munca part-time si acel contract care insumeaza, intr-o medie lunara, mai putine ore de lucru decat orele prestate de un salariat cu norma intreaga. Trebuie facuta precizarea ca, in cazul contractului de munca part-time, nu exista o limita minima in stabilirea fractiei timpului de lucru, orice scadere a normei de lucru putand fi asimilata timpului partial de munca .

Chiar si un salariat care munceste cu o ora mai putin decat salariatul comparabil dintr-o unitate poate fi asimilat contractului de munca cu timp partial.

Sub aspectul indeplinirii conditiilor de forma, precizam faptul ca ambele tipuri de contracte pot fi incheiate atat pe o perioada determinata, cat si pe una nedeterminata si, indiferent de durata acestora, ele trebuieintotdeaunasa fie incheiate in forma scrisa.

Pe langa mentiunile obligatorii, stabilite in mod expres de prevederile art. 17 din Codul muncii, pe care trebuie sa le contina orice contract individual de munca, in contractul de munca cu timp partial trebuie neaparat sa fie introduse si mentiuni cu privire la:

– durata muncii si repartizarea programului de lucru;

– conditiile in care se poate modifica programul de lucru;

– interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora. Sanctiunea care intervine in cazul in care elementele speciale mentionate mai sus nu se regasesc in contractul de munca cu timp partial, consta in aceea ca acestcontract va fi considerat a fi cu norma intreaga (full-time).

Desi un salariat cu norma de munca full-time poate efectua ore de munca suplimentara in anumite conditii, salariatul incadrat cu contract de munca part-time nu poate presta o astfel de munca, decat in caz de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.

Salariatii incadrati cu o norma de munca mai mare de 6 ore (incluzand atat pe cei cu durata normala de munca, cat si pe cei cu timp partial, adica pana la 8 ore) au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern si, dupa caz la tichete de masa, acordate in conditiile Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, modificata prin Legea nr. 291/2013.

Codul muncii prevede faptul ca salariatii tineri in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate.

Atat salariatii incadrati cu contract de munca full-time, cat si cei incadrati part-time beneficiaza de repausul saptamanal care se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern, situatie in care se va negocia si acorda un spor la salariul de baza .

O distinctie importanta trebuie remarcata in privinta concediului de odihna acordat acestor doua categorii de salariati. Daca in privinta duratei concediului de odihna nu intervine nicio diferenta, ambele categorii avand dreptul la efectuarea unui concediu de odihna anual de minimum 20 de zile lucratoare, care vor fi acordate proportional cu perioada efectiv lucrata, in privinta cuantumului indemnizatiei lucrurile stau altfel. In aceasta din urma situatie indemnizatia de concediu se va calcula in functie de salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca. Codul muncii stabileste faptul ca indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale mentionate mai sus, din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu .

Acelasi salariu de baza, impreuna cu toate indemnizatiile si sporurile acordate prin contractul individual de munca, contractul colectiv sau regulamentul intern, va constitui punct de referinta si la calcularea indemnizatiei efectuarii concediului pentru crestere copil sau al altor asemenea tipuri de concediu .

Un aspect foarte important ce trebuie amintit este acela ca salariatul cu norma de munca part-time se bucura de toate drepturile care decurg din pachetul salarial al celui cu norma intreaga, in conditiile prevazute de lege si de contractele colective de munca aplicabile, incluzand aici si drepturile de asigurari sociale.

In cadrul contractului de munca full-time, repartizarea timpului de munca in timpul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus . Cu titlu de exceptie, in functie de specificul unitatii sau almuncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de lucru de 40 de ore pe saptamana.

Salariatul cu norma de munca part-time nu este supus unui astfel de program de lucru, acesta putand avea un program variabil, nefiind in niciun fel restrictionat de lege . Singura conditie ce trebuie sa fie indeplinita este aceea ca raportarea programului sau zilnic de lucru trebuie sa se faca la programul saptamanal sau lunar stabilit in concret.

In cazul in careangajatorul are incadrati salariati cu norma de munca cu timp partial, acestuia ii revine obligatia generala de informare a salariatilor cu privire la aparitia unor noi locuri de munca, fie cu norma intreaga, fie cu norma partiala, in cadrul societatii, si de a facilita transferurile salariatilor de la un tip de norma la alta.

Trecerea de la o norma de munca la alta, fie ca este vorba despre reducerea timpului de lucru sau de majorarea acestuia, se va realiza prin incheierea unui act aditional la contractul individual de munca .