România, o ţară cu tradiţie şi istorie de sute de ani în viticultură, ocupă în prezent locul 13 în clasamentul celor mai mari producători mondiali de vin şi un loc şase la nivel european, dar încă se confruntă cu numeroase probleme legate de un consum de vin de slabă calitate, de lipsa unei promovări susţinute a vinurilor locale şi a educaţiei consumatorilor în acest domeniu.

Crearea unor parteneriate pentru educarea consumatorilor între autorităţi şi producătorii de vin din România, care nu sunt puţini la număr şi ştiu să producă vinuri de calitate, dar şi pentru întărirea controlului în sector ar îmbunătăţi semnificativ situaţia.

Simona Mardale, consultant independent în industria viticulturii şi vinificaţiei, spune că în ultimii 20 de ani această industrie a accesat aproape 100% fondurile europene pentru replantarea şi reconversia viţei de vie precum şi pentru dezvoltarea şi retehnologizarea cramelor, dar nu a investit suficient în promovare.
„Marea majoritate a cramelor din România ştiu să producă vinuri de calitate, dar nu cred în specialişti şi nu au investit în promovare, promovare însemnând mesajul pe care pot să îl transmită către consumatori în aşa fel încât aceştia să facă diferenţierea între potenţialul unei zone, stilul de vinificaţie şi de ce este important să descoperim soiurile noastre locale. Toate aceste lucruri la un loc înseamnă problematica producătorului de vin din România în relaţia lui cu consumatorul final”, a declarat Simona Mardale.
Ea susţine că educaţia consumatorilor ar trebui făcută în colaborare cu autorităţile, deoarece producătorii nu au capacitatea financiară de a ajunge cu mesajele de promovare la marea masă a consumatorilor de vin. Chiar dacă ei fac degustări de vinuri în crame, acestea sunt adresate cu precădere micului consumator.
„Cred că această educaţie trebuie făcută în colaborare, prin crearea unor parteneriate între stat şi producători. Aceştia nu au capacitatea financiară de a ajunge la marea masă a consumatorilor. România este o ţară producătoare de vin, are o istorie, produce vin de câteva sute de ani, iar în ultimii 30 au apărut crame noi şi vinuri foarte bune, dar există în continuare un consum de vin de slabă calitate. Consumatorul român nu este educat şi nu ştie să facă diferenţa dintre vinul produs din soiuri hibride, adică vinul făcut în casă, şi vinul DOC (Denumire de Origine Controlată, n.r.). Vinul de casă are au element de alcool metilic, periculos pentru consumul uman, iar pentru a putea transmite acest lucru către populaţie, ar trebui făcute nişte ample campanii televizate”, a explicat Mardale.
Consultantul susţine că în România încă persistă mitul că vinul făcut în casă din soiuri hibride este mai curat decât vinul îmbuteliat.
„Este un cerc vicios. Producătorii noştri fac vinuri de calitate, dar în continuare mai mult de jumătate se consumă vin în peturi, făcut acasă. O spun foarte clar şi cu responsabilitate: nu are deloc calitatea celui îmbuteliat. Sigur că există acest mit: e curat, pentru că e făcut în casă, dar este aceeaşi problemă ca şi cu laptele pe care îl iei de pe marginea drumului. Trebuie să facem diferenţa între ceea ce înseamnă un produs bio şi unul tradiţional, unul care nu atacă sănătatea consumatorului chiar dacă este făcut în casă. La alcool avem însă o mare problemă”, susţine consultantul din industria de viticultură şi vinificaţie.
În opinia sa, o astfel de campanie ar trebui să transmită mesaje „stricte şi directe”, cu filmuleţe prin care poate fi arătat ce înseamnă un anumit alcool, ce înseamnă refermentare, ce înseamnă sulfiţii, împreună cu explicaţiile despre acest „bau-bau al industriei de vin”.
„Trebuie să demontăm mitul că sulfiţii sunt acel bau-bau al industriei de vin. Nu este adevărat. Sulfiţii sunt nişte conservanţi care ajută vinul să se păstreze şi să-şi păstreze calităţile senzoriale în sticle. Sigur că şi aici avem limite. Există în legislaţie o limită superioară, iar unii producători o depăşesc pentru că vinurile lor nu sunt de bună calitate. Aceste lucruri trebuie explicate şi dacă nu o vom face împreună problemele nu vor dispărea. Producătorii îşi dezvoltă capacităţile şi plantaţiile, pentru că sunt fonduri europene, avem crame după soare, dar în continuare se beau acele vinuri de pe marginea drumului, acele vinuri din magazine care costă 4 lei, în condiţiile în care recipientul gol costă 5 lei. Nu se poate să vezi la raft acel recipient plin cu vin la un preţ de 4 lei”, avertizează reprezentantul din industria vitivinicolă.

Mardale mai spune că marii producători de vin din România, care deţin practic monopolul pe piaţă, nu ţin neapărat să facă educaţie la nivel naţional, deoarece vinurile lor se vând, însă cramele mici au nevoie de astfel de proiecte de promovare şi educaţie pentru a putea rezista pe piaţă.
„Noi, consultanţii, încercăm să atragem fonduri europene pentru derularea unui astfel de proiect educaţional la nivel naţional, însă există probleme în a-i pune împreună la masa negocierilor pe toţi producătorii de vin. De ce? În Romania, producţia de vin este deţinută de 4-5 firme, producători de vin care au monopol şi au alte interese. Vinurile lor se vând şi nu ţin neapărat să facă educaţie. Există însă crame mici şi cu acestea lucrăm la un mare proiect pe care vrem să îl depunem la Comisie, pe o axă de educaţie, să încercăm să facem ceva. Toată lumea vorbeşte de un brand de ţară, dar eu consider că este imposibil să vorbeşti de un brand de ţară în condiţiile în care jumătate din suprafaţa României este cultivată cu soiuri de hibrizi, nu din familia vitis vinifera din care se fac vinurile bune”, a transmis Mardale.
Consultantul afirmă că este foarte greu să explici consumatorilor diferenţa între soiuri de struguri sau ce înseamnă un vin DOC sau Indicaţie Geografică (IG) atâta timp cât consumatorul încă nu ştie „ce şi cum să bea”.

„Întâi facem educaţie, explicăm consumatorului ce să bea, cum să bea, bineînţeles cu moderaţie şi corect şi abia pe urmă putem să-i explicăm diferenţa între soiuri, sau ce înseamnă DOC. Producătorii au încercat să vorbească despre potcoave, dar ei nu au cai. Suntem foarte departe din punctul acesta de vedere. De 20 de ani fac traininguri şi programe pentru consumatorul final, pentru staff-ul din restaurante şi industria HoReCa şi tot mă lovesc de chestia asta: oamenii nu ştiu zonele geografice, nu ştiu ce înseamnă sulfiţii, nu ştiu ce înseamnă volumul de alcool, nu ştiu fermentarea, baza, şi nu ştiu să citească eticheta. Chiar dacă există o categorie de produse cu alcool, bazate pe alcool, acestea nu sunt vinuri, sunt băuturi fermentate liniştit (BFL) şi am făcut presiune la autorităţi să scrie acest lucru pe etichetă. Ce credeţi? De Paşti şi de Crăciun aceste produse se vând cel mai mult, chiar dacă acolo scrie că nu este vin, că nu este un produs corect şi toate aceste aspecte fac să existe foarte multe boli cauzate de alcool şi de băuturi proaste”, atrage atenţia consultantul.
De asemenea, Simona Mardale a avertizat că instituţiile de control din această industrie nu au capacitate să facă verificări aşa cum ar trebui, nu pot controla tot ce se întâmplă în industrie, pentru că nu au personal suficient şi calificat.

„Sunt la ora actuală producători care vând vin neavând cod CAEN, neavând struguri, care nu au produs un kilogram de struguri, sunt nişte intermediari, comercianţi. Noi trebuie să educăm românii să bea vinurile locale, regionale, la fel cum se întâmplă în Italia de exemplu, unde toată lumea ajută comunitatea să îşi promoveze vinurile şi celelalte produse locale. La noi este o dezorganizare totală, iar consumatorul este sufocat de etichetă, nu ştie să citească eticheta, nu ştie diferenţierea dintre vinurile din zone reci – precum cele din Transilvania, ce înseamnă vinurile din Dealu Mare, ce înseamnă soiurile care se cultivă în anumite regiuni. E mai uşor să se arunce totul în capcana preţurilor. Dar vinurile scumpe nu sunt neapărat toate foarte bune calitativ”, a avertizat consultantul.

 

Vinul alb, în preferinţele românilor
Românii consumă anual în jur de 20 de litri de vin anual, cu precădere vin alb, însă potrivit statisticilor realizate de consultanţii din industrie aproape jumătate din consum reprezintă vinul produs în casă.
Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, consumul mediu pe locuitor a fost de 23,4 litri de vin în anul 2019.

„În România se consumă mai mult vin alb, dar în ultima perioadă a început să crească şi vinul roşu de calitate. Consumul, la noi, este legat şi de climă, având în vedere că este destul de cald şi iarna adevărată a rămas în 2-3 luni vinurile roşii au o perioadă mai scurtă pe consum, dar a apărut şi vinul roze care a luat destul de mult din piaţă şi a echilibrat consumul. Consumul pe cap de locuitor este undeva la 20 şi ceva de litri versus 45 – 50 de litri în ţări ca Franţa, Italia, Spania. Dar şi aici avem o problemă, pentru că statisticile pun tot consumul de vin. Din cifrele noastre reiese că jumătate este vin îmbuteliat, iar cealaltă jumătate este vinul produs în casă, la canistră. România are aproximativ 180.000 hectare cu viţă de vie, dar numai jumătate din suprafaţă este cultivată cu vitis vinifera. Majoritatea cramelor au replantat şi au reuşit să cultive viţă de calitate, dar dacă nu va creşte consumul, producţia va merge vrac la export, după care vinul va fi îmbuteliat sunt alte branduri”, susţine Simona Mardale, consultant independent în industria de vinificaţie.
În România, suprafaţa totală cultivată cu viţă de vie era de 177.387 hectare în 2020, în scădere faţă de cele 178.230 hectare, în 2019, dar datele INS pe anul trecut nu sunt încă definitive. Din totalul suprafeţei cultivate, viile pe rod pentru struguri de vin reprezentau 171.222 hectare în 2020, iar 85.980 hectare sunt cultivate cu vii nobile pentru struguri de vin.
Aproape jumătate din suprafaţa cultivată cu viţă de vie nobilă se află în regiunea de dezvoltare Sud-Est, respectiv 44.788 hectare, urmată de regiunea Nord-Est, cu 12.906 hectare. AGERPRES