Pe 29 iunie 2023, în cauza C-232/22 Cabot Plastics, CJUE a decis că o persoană impozabilă stabilită în afara UE nu are un sediu fix într-un stat membru al UE dacă primește de la o persoană impozabilă din același grup și stabilită în acel stat membru al UE servicii de toll manufacturing și servicii auxiliare care contribuie la realizarea operațiunilor sale impozabile în acel stat membru al UE, chiar dacă serviciile sunt primite în cadrul unui angajament contractual exclusiv.

Situația de fapt

Litigiul în care s-a solicitat să se pronunțe CJUE a fost dacă se poate considera că Cabot Switzerland, o persoană impozabilă stabilită în Elveția, are o structură adecvată care constituie un sediu fix dacă primește servicii (toll manufacturing și alte servicii auxiliare) de la Cabot Plastics din Belgia, care face parte din același grup. Trebuie remarcat faptul că Cabot Plastics își utilizează resursele umane și tehnice exclusiv pentru serviciile furnizate către Cabot Switzerland, serviciile furnizate către Cabot Switzerland reprezentând aproape toate vânzările sale.

În particular, Cabot Plastics a furnizat și o serie de servicii auxiliare către Cabot Switzerland, în special depozitare a produselor, inclusiv gestiunea produselor din depozite terțe, emiterea de recomandări în vederea optimizării procesului de fabricație, efectuarea de verificări și evaluări tehnice interne și externe, raportarea rezultatelor către Cabot Switzerland și efectuarea de livrări sau prestarea de servicii necesare altor unități de producție. În acest sens, Cabot Plastics:

  • a furnizat observații cu privire la cerințele operaționale ale fabricilor sale;
  • a facilitat formalitățile vamale pentru Cabot Switzerland;
  • a respectat standardele și procedurile de control al calității și de asigurare a calității ale Cabot Switzerland;
  • a oferit Cabot Switzerland sprijin pentru îmbunătățirea proceselor de producție și a planificării activității sale;
  • a oferit sprijin administrativ în ceea ce privește taxele vamale și accizele;
  • a acționat în calitate de importator oficial în numele și la cerere a Cabot Switzerland;
  • a gestionat echipamentele de ambalare.

A fost necesar, astfel, să se stabilească dacă personalul prestatorului de servicii și instrucțiunile beneficiarului serviciului puteau fi considerate ca fiind la dispoziția Cabot Switzerland.

Decizia

CJUE a decis că Cabot Switzerland nu are un sediu fix în Belgia. Argumentele cheie în C-232/22 Cabot au fost:

  • Curtea a reamintit că determinarea unui sediu fix nu poate depinde exclusiv de statutul juridic al entității în cauză și că faptul că o societate are o subsidiară într-un stat membru al UE nu înseamnă implicit că aceasta are și un sediu fix în acest stat.
  • De asemenea, Curtea a reamintit că sediul fix este o excepție în cazul determinării locului de impozitare a serviciilor, care trebuie să conducă la un rezultat rațional și să nu creeze un conflict de jurisdicție fiscală, necesitate a de a lua în considerare beneficiarul și nu prestatorul de servicii, și că aceleași resurse nu pot furniza și primi acelea și servicii.
  • Întrucât prestatorul de servicii rămâne responsabil pentru propriile resurse și prestează aceste servicii asumându-și riscul, contractul de prestări de servicii, deși exclusiv, nu are în sine efectul ca resursele acestui prestator să devină ale clientului său.
  • Trebuie să se determine locul în care se află resursele umane /tehnice pe care beneficiarul le utilizează pentru a primi serviciile, și nu locul în care se află resursele pe care le utilizează pentru activitate a sa ulterioară de vânzare.
  • Curtea a statuat că resursele umane și tehnice care formează sediul fix nu pot fi ocazionale și, chiar dacă nu este necesar să le dețină, este necesar să aibă putere a de a dispune de ele în același mod.
  • Serviciile auxiliare celor de toll manufacturing (gestionarea stocului de materii prime, inventarierea acestora la sfârșitul anului, controlul calității, gestionarea stocului de produse finite și pregătirea comenzilor înainte de expediere), care facilitează activitatea economică a beneficiarului, cum ar fi vânzarea de produse rezultate din toll manufacturing, sunt irelevante pentru determinarea sediului fix.
  • În sfârșit, CJUE a reamintit că nu este relevant pentru a stabili, dacă clientul are un sediu fix într-un stat membru, dacă rezultatele serviciilor sunt în principal în beneficiul consumatorilor din statul membru în care este situat prestatorul de servicii și că o instalație fixă utilizată exclusiv în scopul de a desfășura activități pregătitoare/auxiliare pentru activitatea comercială a beneficiarului serviciilor nu reprezintă un sediu fix.

Concluzii

Hotărârea în cauza C-232/22 Cabot aduce claritate asupra faptului că resursele umane și tehnice, chiar dacă sunt utilizate exclusiv în beneficiul unei persoane impozabile, sunt utilizate de către prestatorul de servicii, și nu de către clientul său. Aceasta clarifică punctele incerte rămase după decizia anterioară în cauza C-547/18 Dong Yang, care acoperea acorduri similare.

În România, decizia este binevenită, deoarece ANAF a avut un interes deosebit în contestarea acordurilor de producție de tip toll manufacturing între părți afiliate, în special în ceea ce privește activitățile auxiliare/adiționale la activitatea de toll manufacturing. În acest sens, se anticipează ca viitoarea decizie în cazul românesc C-533/22 Adient (așteptată până la sfârșitul anului 2023), care acoperă acorduri similare, să aducă mai multă claritate și să pună capăt practicii ANAF.

 

Acest material a fost realizat de specialiștii CELF – Centrul de Excelență în Litigii Fiscale al NNDKP.