Arh. Sorin Gabrea, Director, Western Outdoor: Criza sanitară este un catalizator care va accelera modificare rapidă a modului nostru de viață

”Sunt convins că această criză este doar un declic, un soi de catalizator care va accelera o cursă de modificare rapidă a modului nostru de viață. Nu este vorba numai despre birouri sau despre locuințe, se schimba modul de viață, începând cu necesitățile zilnice, cu modul de deplasare, modul de distracție, totul va fi altfel”, este avertismentul lansat, într-un interviu pentru portalul Eurourbanism.ro, de Arh. Sorin Gabrea, Director, Western Outdoor.

”Întâmplarea face că anul trecut, oarecum în aceeași perioadă, am fost invitat să particip la realizarea unui proiect de mare anvergură, un ansamblu care urma să fie proiectat, se pregătea un concurs pe un teren dificil, cu o suprafață de circa 250 de hectare, în zona unui mare oraș din România, oraș foarte competitiv. Și eu am avut obiecțiuni atunci, fără să știu că va urma criza aceasta sanitară, încă de la formularea temei, pentru că, știind că era vorba despre un oraș universitar cu niște oameni cu o capacitate cu totul aparte și cu o atmosferă foarte bună, îndrăzneam o altfel de abordare a unui astfel de proiect și întrebam: uite un proiect de urbanism de o astfel de dimensiune se poate realiza în 20-30 de ani. Oare cum vom trăi și cum vom lucra peste 20-30 de ani. Noi trebuie să facem o proiecție cu o durată în viitor, pe 4-5 ani sau chiar 10, iar, în urbanism, orice știm este depășit, cu cât distanța în timp este mai mare. Nu am reușit să conving oamenii, dar iată că o astfel de abordare se dovedește cât se poate de îndreptățită și cât se poate de potrivită”, a explicat arhitectul.

 

Spații de lucru în ansamblurile de locuințe noi

”Noi tocmai am terminat două proiecte mari de birouri, unul e terminat și în funcțiune, altul este la execuție, cu niște clienți cu care ne-am obișnuit să lucrăm de mai multă vreme și, în același timp, avem în curs două ansambluri de locuințe, unul în șantier și altul în proiectare. M-am grăbit să-l întreb pe beneficiarul care finanțează locuințele dacă nu ar fi oportun ca, în cadrul apartamentelor pe care le face acolo, să prevedem un spațiu de lucru. Dacă nu asta, măcar în cadrul ansamblului de două-trei blocuri de apartamente să facem niște zone de lucru, în așa fel încât omul să nu lucreze în apartament, dar să poată să coboare într-o zonă în care să aibă posibilitatea să se branșeze la toate instalațiile astea și să poată să lucreze, fără să meargă neaparat într-o clădire de birouri. Deocamdată, nu am avut nici aici succes, dar, probabil, într-o etapă viitoare, vom avea o reacție în sensul ăsta”, a povestit Gabrea.

Potrivit acestuia, din punct de vedere al orașului, lucrul de acasă micșorează deplasările zilnice, scade presiunea asupra sistemelor de transport și se reanimă anumite zone, care erau preponderent rezidentiale și care, pe timpul zilei, erau stinse, iar, în felul ăsta, la scara unui oraș, lucrurile tind să se echilibreze cumva.

 

Schimbarea orașului

”Orașul s-a schimbat profund în această perioadă și urmează o nouă schimbare. Suntem în pragul în care vom trece la o nouă schimbare, probabil mai lentă, mai difuză, nu atât de categorică ca atunci când s-au închis marile platforme industriale, care au căpătat acum o destinație nouă, dar se va petrece o modificare de substanță. Probabil că vom avea o luciditate ceva mai mare în gândire și o adaptabilitate ceva mai mare în modul de a ne organiza”, a mai comentat arhitectul.

În ceea ce privește birourile, orașul s-a schimbat profund, potrivit acestuia: ”Nu numai în București ci în toate orașele de provincie, cu unele mici excepții funcționale, a apărut o modificare de substanță. Vechile platforme industriale, în mare parte, sunt acum ansambluri rezidențiale sau centre comerciale. Deci structura funcțională a orașului este modificată profund. Relațiile cu teritoriul iarăși sunt schimbate, înseamnă o mobilitate ridicată care, dacă se recurge la un alt sistem de lucru, se diminuează sau capătă alte caracteristici. Nu vor mai exista vârfuri de dimineața și vârfuri de seara în trafic. Va fi o aplatizare a acestor curbe de mișcare în oraș și cred că, din punctul de vedere al urbei, lucrurile sunt mai bune. Mă întreb însă cum va funcționa sistemul de lucru în sine si de aici apar aspecte sociologice, pe care nu le stăpânesc, dar sunt convins că anumite lucruri și anumite segmente nu vor renunța la sistemul de lucru în birou, de pildă, noi, care facem proiecție de urbanism și de arhitectură. Trebuie să ne întâlnim, să ne coordonam, să facem toate lucrurile astea, deși recurgem și noi din plin la sistemul ăsta de teleconferință.”

 

Arhitectura adaptivă

”De ieri sau alaltăieri anunța un mare proprietar din București că a decis să își convertească unele dintre clădirile de birouri pe care le deține, în clădiri de locuințe. Acest tip de arhitectură adaptivă este o soluție mare la zestrea imobiliară, care s-a constituit în ultima vreme. S-ar putea să fie o variantă interesantă, dar atrag atenția că avem de-a face cu un stoc de birouri de tipul comercial, să zic așa, dar nu avem încă acele clădiri emblemă, reprezentative, pentru o corporație importantă, pentru o instituție europeană sau internațională. În lipsa unor astfel de clădiri emblematice, Bucureștiul s-ar putea să aibă o oportunitate și să suporte mai ușor această tranziție către un alt fel de lucru. Fiind o clădire cu spații libere, cred că poate să fie mai ușor adaptată la un nou program, pe care, din păcate, recunosc că nu sunt în măsură să-l definesc astăzi. Cred că, pentru oraș, ca să închei, e mai bine că se eliberează această diferență funcțională între diferite zone, cred că se echilibrează anumite puncte, cred că problemele legate de consum se aplanează cumva, dispar niște vârfuri de pe teritoriul orașului”, a încheiat arhitectul.